Din tradiție Maria Dragomiroiu a devenit tradiție.
Au venit în Chicago, divele noastre românce, Mirabela Dauer şi Maria Dragomiroiu, alături de alți cântăreți de talent impecabil, toți, fiecare dintre ei, specializați în domeniul lor. Maria Dragomiroiu ne-a adus aminte de dorințele străbunicilor noştrii, ne-a adus aminte de visele lor, ne-a vestit vestea cea uitată de români.
Vocea Mariei Dragomiroiu ne aduce aminte de mama noastră, mama ta, mama România, care este mama ta, sarmale pe masă îți pune, făcute cu iubire pentru fiica şi fiul ei, pentru strănepoții ei. Aceasta este mama ta, pământul tău, trăiască România. România ta.
La ce crezi că străbunicii noştrii visau când luptau sau se odihneau sub cer românesc, auzind glasul naturii, ritmul vieții exprimat prin furia lupilor din pădure şi a oilor nevătămate de frica lor. Natura nu cedează în ritmul ei. Străbunicii noştrii visau de Maria Dragomiroiu, de fata lor, de iubita lor, cu părul lung şi piele curată ca munții albi din Făgăraş şi albastrul din ochii lor şi vocea lor duioasă, le alina de dor şi de promisiuni împlinite prin muzică, prin dorința de a iubi viața din iubitul tău, prin iubirea ta de a cânta pentru el, pentru gândul tău de el, o dorință împlinită. O dorință de român. Maria Dragomiroiu este ambasadorul cântecului nostru şi noi ar trebui să fim acompaniamentul.
Să ne ținem promisiunile față de străbunicii noştri. Să ne luptăm pentru România, pentru românul din sufletul nostru uitat de românii uitați de români. Românul din ei a murit sau este în criză de moarte. Se ceartă între ei, cine are mai multă cunoştiință de culturi cedate, cedate de cultură de viață. Cultura adevărată este cultura nostră, cultura de român, de a iubi viața şi când este puțin amară, şi când este puțin prea iute. Când este dulce ca dulceața, pune-ți dulceață în muzică şi cântă cu dulceață în ochii fiicei tale, să simtă, dacă mori, să nu uite să iubească şi să uite amarul din viața ei.
Mama ei îi cânta cu dorința de a cere iertare pentru că a adus-o în viața asta amărâtă şi necăjită de amărăciunea pelinului vieții. Prea amar pentru o fetiță dulce, îndulcită de dulceața vieții. Amărâtă de amarul răzbunării sau lipsei de răzbunare.
Noi suntem sânge dulce, sânge fără nevoie de amarul răzbunării şi pentru asta simțim amarul vieții. Suntem amărâți. Suntem posomorâți. Suntem cei mai amărât popor. Popor amărât. Ura din noi este amară. Fierea din noi a izbucnit în izbucnirea comunismului din noi. Am izbucnit în comunistul comuniştilor. Țara comunistă pentru toți comuniştii. Românii au zmuls cel mai mult amar din ideologia comuniştilor. Au gustat din cel mai împuțit amar din sămânța ideologiei marxiste, leninistică şi abordată de Ceauşescu prin stalinismul născut în sângele lui de român amărât la maxim. Şi amărăciunea lui a împutrezit în ideea lui amărâtă. Deci, pur şi simplu, un popor amărât şi salvat numai prin dulceață, prin românca din româncele noastre, nu prin americanca din românca noastră. Americanca din românca noastră nu ascultă divele noastre, ascultă Rhianna şi alte bătăi născute în muzică cu bătaie răzbunătoare, un ritm progresiv spre minus sau plus. Dar, în nici un caz, rotund şi dulce ca muzica populară “melodiolizată” de Maria Dragomiroiu sau Mirabela Dauer sau alți artişti.
Dacă doreşti să înțelegi mai bine acest articol, înțelege că a fost scris în ritmul muzicii Mariei Dragomiroiu şi, şi eu, sunt o dorință împlinită să vă vestesc vouă să iubiți muzica noastră populară, pentru că este dorința bunicilor mei, să iubim viața prin muzică, să-i simțim ritmul şi să ne refacem prin ea. Aceasta este rețeta doctorului. Dacă viața ar fi un doctor şi viața are nevoie de doctor să repare amarul şi rana amarului are nevoie de dulceața muzicii. Ăsta este medicamentul.
Dacă vrei să înțelegi mai mult cumpără cd-ul, cumpără revista sau ziarul românesc cu suflet. Pune suflet cănd îl citeşti şi nu mă mai critica atât, că şi eu sunt în aceeaşi oală cu voi. Cum vrei să sfârşesc? Cu muzică în trei sau patru sau opt? Opt bătăi în ritm românesc, înainte şi înapoi. Înainte în dulceață, înapoi în amar. Înainte în dulceață, înapoi în amar. Înainte în dulceață, înapoi în amar. Înainte în dulceață, înapoi în amar. De patru ori înainte, de patru ori înapoi. Acum fă o întoarcere şi pune dulceața vieții înainte, amarul vieții înapoi. Dulceața vieții înainte, amarul vieții înapoi. Dulceața vieții înainte, amarul vieții înapoi, în timpul trecutului tău, prin amar. Prin amarul vieții în trecut şi duceața vieții înaintea ta. Primită prin urechea ta şi gustată prin dulceața vinului, care-l bei acum cu drag, muzica populară. Dulceața vieții mele şi amarul trecutului meu. Îți mulțumesc, Maria Dragomiroiu şi mulțumesc străbunicilor mei. Pentru că m-au iubit şi eu te iubesc.
Dacă crezi că ți-am greşit, pot explica orice greşeală ce ți-am greşit-o prin gramatica mea. Aşa mă corectez eu, prin greşeli şi prin greşeala ta nu am să mai greşesc mult. Sper să nu-ți mai greşesc.