A scrie despre revoluția din decembrie 1989 este o misiune dificilă, pentru că multe întrebări sunt încă fără răspuns. Revoluție sau lovitură de stat? Terorişti, şcenariu sau spontaneitate? Cum este posibil ca după aproape 20 de ani să nu ştim adevărul?
Originea cuvântului “revoluție” provine din latinescul “revolutio”, care înseamnă “să întorci”.Dacă ne întoarcem 18 ani ajungem la revoluția noastră şi la nevoia ei de etimologie.
Când o fată de 9 ani este dezbracătă în fața întregii clase, pusă pe catedră si bătută de învățătoare pentru că tatăl ei a plecat în America, atunci este nevoie de revoluție.
Când oameni din aceea şi familei, aceeaşi comunitatea, acela şi popor se urmăresc unii pe alții, ca să se trădeze, să se pârască, să- şi facă rău, atunci este nevoie de revoluție.
Când prietenii îți sunt de fapt duşmani, când vecinii îți sunt de fapt străini, când confidenții se întorc împotriva ta şi te asupresc, atunci ai nevoie de revoluție.
Când societatea a ajuns la un aşa stadiu de degradare umană, guvernată prin frică, teroare şi persecuție, atunci este nevoie de revoluție.
Când tot mai mulți oamenii se adună la mormântul lui Ceauşescu, îl plâng şi îi aduc omagii, atunci ai nevoie de etimologia revoluției.
Când aproape o treime din populația României regretă regimul communist, regretă regimul ceausit, atunci este nevoie de etimologia revoluției.
Adevărul este că minciuna se ascunde în adevăr. Si dacă revoluția înseamnă să te întorci, adevărul tot mă întoarce. Imaginează-ți cea mai aspră oboseală pe care n-o poți odihni. Ori cea mai cruntă foame pe care n-o poți potoli. Ori cea mai uscată sete pe care nici o apă nu o poate potoli.
Când guvernul asupreşte poporul şi îi sufocă libertatea, după multă suferință, lumea se revoltă. Si românii s-au revoltat, au ieşit în stradă, s-au solidarizat, au protestat, au luptat, au fost loviți şi măcelăriți de tancuri, au fost împuşcați. Armata a tras în poporul pe care trebuia să-l apere. A fost cea mai sângerosă revoluție din Europa de Est.
Dar, ca orice revoluție, vine cu schimbare, vine cu roade de care restul populației să se bucure, vine cu o viață mai bună, vine cu speranță. A noastă a fost o altfel de revoluție, una care s-a născut şi a murit odată cu cei care şi-au pierdut viața în ea. Aproape două decenii fără communism, dar totuşi cu. Comunism înlocuit cu neocomunism, cu banca a doua şi a treia din vechiul regim de dictatură. Comunism ales democratic cu mai mult de 70% din voturi, la primele alegeri de după Revoluție.
Nu medalii îi vor face pe cei aproximativ 1200 de victime ale revoluției şi mai mult de 3 mii de răniți să-şi găsească alinarea. Nu comemorări, jertfe de flori sau lumânări. Ci înțelegerea noastră în semnificația sacrificiului lor. De ce au luptat şi pentru ce au murit? Ca noi astazi să primim revoluția ca pe un cadou de Crăciun, împachetat frumos şi pus sub brad? Doar atât? Un a fost odată? La 18 ani de la revoluție avem nevoie de o nouă revoluție. A gândirii, a mentalității, a încrederii de sine, a adevărului. Le suntem datori lor. Le suntem datori copiilor nostrii.