În istoria aviaţiei mondiale găsim numele multor români, printre care cei mai renumiţi sunt Traian Vuia, Aurel Vlaicu sau Henri Coandă. În acest domeniu ne putem mândri nu numai cu inveţii româneşti de valoare, dar mai ales cu priorităţi româneşti aviatice a cărora realizarea a determinat evoluţia aviaţiei universale. Găsesc, totuşi, foarte frustrantă nerecunoaşterea meritelor inventatorilor români de către lumea modernă de astăzi, care deşi nu este prost informată, este cu siguranţă dezinformată.
Una dintre cele mai controversate dezbateri din domeniul aviaţiei este legată de stabilirea primului zbor mecanic din lume. Din orgolii sau motive politice, Occidentul a exagerat de multe ori propriile invenţii, însuşindu-şi în multe domenii priorităţi pe care nu le are. De multe ori, ţările puternice au scris istoria în favoarea lor.
În această „luptă” pentru întâietate, principalele ţări implicate sunt Franţa, prin Clement Ader, Statele Unite ale Americii, prin fraţii Wright şi România, prin Traian Vuia.
Anul 2000 a fost declarat de Franţa „anul aeronauticii”, prilej cu care a fost publicată şi o enciclopedie care pretindea întâietatea francezului Clement Ader, în realizarea primului zbor mecanic. Dar acest lucru a fost infirmat şi de presa vremii şi de istoricii aviaţiei care au demonstrat că zborul lui Clement Ader, din 1897, nu putea fi realizat tocmai din cauza designului aripilor, care nu puteau susţine şi controla avionul, motiv pentru care acesta s-a şi prăbuşit la scurt timp după decolare.
Americanii îşi revendică ei primul zbor mecanic din lume, realizat de fraţii Wilbur şi Orville Wright (inspiraţi de modelul lui Otto Lilienthal), în decembrie 1903, de la Kittz Hawk, din Carolina de Nord. Deşi zborul lor s-a realizat cu succes, avea o mare lipsă: nu decola decât de pe o rampă de lansare.
După insuccesul lui Clement Ader ceilalţi inventatori au ocolit problema ridicării de la sol prin propriile mijloace de la bord, folosind metode externe: Lilienthal îşi dădea drumul de pe vârful unui deal, fraţii Wright foloseau un plan înclinat sau o catapultă, Samuel Pierpont Langley îşi lansa aparatul de pe o rampă construită pe ţărmul unei ape, iar Santos Dumont trăgându-l cu un măgar.
Diferenţa dintre zborul celor doi fraţi americani, Wilbur şi Orville Wright, şi orice alt zbor de până atunci constă în realizarea primului zbor cu motor susţinut şi controlat de la bord. Cu toate că zborul lor este recunoscut universal ca fiind primul de acest gen din lume, el este incomplet, necesitând îmbunătăţiri tehnice. Aceste îmbunătăţiri tehnice fuseseră deja găsite, calculate şi patentate în partea cealaltă a Atlanticului, de către românul Traian Vuia, într-un avion care avea să schimbe modul în care se construiau aparatele de zbor ale vremii, influenţînd direct aviaţia zilelor noastre. În februarie 1903, românul a prezentat Academiei de Ştiinţe de la Paris proiectul său de zbor cu un aparat mai greu decât densitatea aerului, precum şi descrierea procedeului de decolare, invenţia tratată cu mare indiferenţă şi considerată „utopică”.
Ajuns la Paris, românul Traian Vuia va ridica standardele aviaţie la un nivel superior de performanţă. „Aeroplanul automobil” este invenţia proprie a românului care îmbină două mari descoperiri ale timpului său: aripa portantă, necesară planării, şi automobilul, necesar rulării pentru decolare şi aterizare, prevăzut cu patru roţi pneumatice orientabile (metodă folosită cu frecvenţă doi ani mai târziu).
În 18 martie 1906, pe câmpia de la Montesson, lângă Paris, Traian Vuia a realizat primul zbor din lume cu un aparat mai greu ca aerul, echipat cu sisteme proprii de decolare, propulsie şi aterizare. „Vuia 1” a decolat de pe o suprafaţă plată, folosind numai mijloace proprii, aflate la bord, fără ajutor extern (pantă, cale ferată, catapultă, etc.) şi s-a ridicat la o înălţime de 1 metru, pe o distanţă de 12 metri. „Maşina zburătoare” a lui Traian Vuia avea avantajul de a decola din orice loc, prin propria putere a motorului. Performanţa realizată de inventatorul român a fost consemnată în presa vremii, în reviste ca L’Aerophile, Nature, L’Auto, The New York Herald, L’Aeronautique, L’Histoire de L’Aeronautique sau Nouvelle Histoire Mondiale de L’Aviation. Traian Vuia a repetat testele în vara aceluiaşi an, pe terenul de la Issy-les-Moulineaux, reuşind un zbor de 25 de metri la 2 metri înălţime.
În ediţia din iunie, revista franceză L`Aerophile amintea cititorilor săi să nu uite că, Traian Vuia a testat în public avionul său, încă din februarie 1906 „cu mult înaintea tuturor maşinilor de zbor contemporane”. Iar în ediţia din septembrie 1906, amintea din nou, „de primul om care a reuşit să zboare cu un aeroplan cu decolare directă, capabil să susţină şi un om”.
Ce s-a schimbat de atunci şi până acum? Unde a dispărut adevărul? Nu cumva este ascuns în propria noastră tăcere?
Comparativ cu aparatul de zbor al fraţiilor Wright, Zburătorul (The Flyer), care a fost lansat de pe o pantă înclinată, care nu era prevăzut cu roţi şi care folosea puterea vântului pentru a se ridica mai uşor de la sol, Vuia 1 rezolvă toate aceste probleme tehnice, dovedindu-se cu mult mai performant. Acest „aeroplan profetic”, după cum este numit de marea enciclopedie The American Heritage History of Flight, era prevazut, în premieră mondială, cu tren de aterizare, care făcea parte integrantă din aparat prin concepţie şi construcţie. Acest „aeroplan profetic” a fost primul avion din lume care avea schelet metalic, avionul celor doi fraţi americani fiind construit din lemn. Acest „aeroplan profetic” a fost primul aeroplan care a zburat cu o singură elice tractivă. Acest „aeroplan profetic” fost primul aeroplan cu aripi pliante, permiţând apoi deplasarea ca vehicul rutier. Acest „aeroplan profetic” a fost primul aeroplan care avea aripi cu incidenţa variabilă de zbor. Într-o epocă a biplanelor, avionul lui Traian Vuia a dovedit eficienţa primului monoplan modern, care a ajuns astăzi să reprezinte 95% din producţia aeronautică mondială.
„Acum, după ce toţi s-au convins de posibilitatea zborului mecanic, numărul experimentelor va creşte rapid, specialiştii vor crea motoare speciale, aviaţia va avea o industrie înfloritoare pe temeiul experienţei mele, devenită bun comun. Ai putut vedea! Nu m-am ascuns, am experimentat în văzul tuturor. Vor continua alţii, tot mai mulţi. Aşa se realizează progresul”, îi mărturisea Traian Vuia unui prieten bănăţean, prezent şi el la demonstraţie. Într-adevăr unul dintre „alţii” a fost inginerul brazilian Santos Dumont, care copiind modelul de avion pe roţi al lui Vuia, a fost imortalizat de istorie ca unul dintre pionierii aviaţiei mondiale, deşi până în momentul respectiv folosea cele mai complicate modalităţi de lansare. Îl urmează apoi Louis Bleriot, Charles Voisin, Henri Farman, Esnault-Pelterie, Leon Lavasseur. „Am fost primul, dar aeronautica intrase pe mâna oamenilor de afaceri” mărturiseşte Traian Vuia.
Între 1918 şi 1922, Traian Vuia a construit şi testat printre primele elicoptere din lume, contribuind la dezvoltarea zborului vertical. De asemenea, generatorul de abur cu ardere în cameră închisă şi cu vaporizare instantanee, este o altă invenţie a celebrului constructor de avioane Traian Vuia, folosită încă la locomotivele Diesel-electrice pentru încălzirea vagoanelor.
Românul Traian Vuia ocupă un rol esenţial în reorientarea creaţiei tehnice aeronautice spre metode elaborate ştiinţific. Istoria fenomenului aeronautic şi-a găsit în invenţiile lui Traian Vuia o rampă de lansare în evoluţia aviaţiei mondiale, pe care o scoate din impas şi stagnare, creând-i continuitate.
Români dragi, nu uitaţi că unul de-al nostru este primul om din lume care a reuşit să zboare cu un aparat mai greu ca aerul, în totalitate condus de propria instalaţie de la bord. Acesta este românul Traian Vuia. Nu americanii Wilbur şi Orville Wright. Dacă astăzi, faptele prezentate mai sus ar fi aduse în faţa unui juriu competent, nu este evident cine ar avea câştig de cauză? Române, vorbeşte astăzi oamenilor din jurul tău de Traian Vuia şi „utopia” lui transformată în realitate. Îi suntem datori de foarte mult timp.